Economie.ro .ro matters

30Oct/145

Mirajul kilometrilor reali in Romania

Intotdeauna mi-au placut masinile. Prin 2004 aduceam masini din Germania alaturi de cativa prieteni din Bucuresti pentru diverse firme de inchirieri auto si leasing operational. In majoritatea cazurilor doar din dorinta unei excursii prelungite pe 4 roti, din pasiunea de a conduce. Iar cum pe 10 noiembrie este ziua prietenei, am decis sa ii fac o surpriza pe 4 roti. Nimic extravagant, doar un Chevrolet Spark, SH, ceva cu putini kilometrii si 2009. Masina in sine, o caut de ceva vreme.

Astazi insa, bucurie mare. Am gasit exact ce cautam.

Cum functionez pe principiul nu crede tot ce vezi, sun vanzatorul.
Perfect, masina cu 20.000 KM reali, verificabila la dealer, primul proprietar.
Vanzatorul o doamna foarte draguta.
Insa nu tot ce zboara se mananca, asa ca fac un background check.
Asa ca am decis sa caut telefonul doamnei pe Google si la ONRC sa vedem cu ce se ocupa.

Machiaj, cu atat mai bine. Deci nu lucreaza pentru vreo firma de curierat, distributie, sau paza.
Zis si facut, ma duc la banca sa scot 2600E, si programez intalnirea pentru ora 20.30

Intre timp insa imi vine o idee. TRING. Ia sa caut eu masina pe Google Images. Scot watermarkul cu mercador din colt, si bag masina pe Google Images.
Hopa, mai apare pe vreo 2 siteuri, cu KM diferiti de fiecare data!

Bingo! In August 2012, masina avea 118.000 KM.
In anunt mai vad un numar de telefon insa trecut la vanzator (probabil sotul doamnei - evit sa speculez, va ofer doar date brute sa trageti voi concluziile). Si uite asa ajung la o firma de dezmembrari auto, cu sute de anunturi de vanzari/cumparari auto pe internet, majoritatea avariate.

Concluziile le trageti voi. Despre cat de reali sunt kilometrii masinilor de vanzare pe internet, in Romania.

NB. Am scos numere de telefon si date personale din respect uman fata de vanzator, deci conform codului penal ce face el se numeste inselaciune in forma agravanta la incheierea de contracte, si se pedepseste cu ani buni de inchisoare.

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te la fluxul RSS!

About Alexandru

Made in Romania
Comentarii (5) Trackbacks (0)
  1. Nu contest ca mai sunt si oameni onesti pe la noi, dar marea majoritate care sunt in industria asta de vanzare masini SH sunt tepari. Mi se pare lipsit de sens sa cauti o masina SH in Romania si sa o mai si achizitionezi chiar daca nu l-ai cunoscut anterior pe proprietar. Riscul e imens iar articolul e bine scris si documentat.

    Stiu caz real, masina achizitionata DE NOUA de la reprezentanta auto, acte, contract, o caruta de bani. Dupa cateva luni propritarul scoate complet presul din portbagaj si gaseste o etocheta lipita de dealer cu alte date ale masinii. Face verificari si ii reiese ca masina fusese declrata DAUNA TOTALA intr-un accident, achizitionata de dealer pe nimic, reparata si revopsita ca noua, kilometraj ciobanit. Dupa scandal, avocati, pentru a se evita tribunalul, i s-a oferit o masina noua. La cateva luni dupa, masina a aparut la vanzare in cadrul unei alte reprezentante, de data asta ca SH, cu carte service ireprosabila…

  2. Sunt ferm convins ca ceea ce spui este 100% adevarat. Am mai gasit o masina identica (Spark 2009) care este acum listata pe mobile.ro in pagina unui dealer autorizat Chevrolet, ca masina de buyback cu un singur proprietar. In realitate a fost in leasing, si-a schimbat de 2 ori proprietarii prin cesiune pana in 2012, apoi a mai avut alti proprietari (unul fiind o firma de legume-fructe din Bucuresti), pentru ca in cele din urma cartea sa fie data distrusa, sa se scoata duplicat, dar nemarcat ca duplicat in antet. Te pune pe ganduri chestia asta.

    Iar vanzatorii reali pierd. O colega incearca sa vanda o masina „pe bune” – asta http://www.anunturigratuite.org/vand-renault-megane-sedan-2-i3 de vreo 1 an si nimeni nu o vrea pentru ca (culmea) in targ e mai ieftina cu 300E. Dar aia din targ are 250.000 KM reali (60.000 in bord), pe cand asta are 90.000 reali. Concluzia…samsarii vand mai bine, pentru ca in cele din urma cumparatorul „vrea sa creada povestea vanduta de samsar”.

  3. Uite asa a luat cumnatul meu un Audi A4 din 2009 cu 16.000 de euro ca cica avea doar 93.000 de km rulati.
    Eu m-am plimbat putin cu un magnet roata masina si am verificat zonele unde apar mai des busituri dar a trecut testul, probabil daca a avut vreun accident a fost reparata la reprezentanta si s-a facut treaba buna.
    Mirajul kilometrilor a tinut insa pana la primul tester dintr-un service autorizat AUDI, unde am aflat ca masina schimbase uleiul si filtrele intr-un service din Austria inainte cu 6 luni cand avea pe bord 195.000 de km.
    Si uite asa acum ca a vebnit frigul nu stie de ce i se opreste brusc motorul cand sta la semafor, ca deh nu e cu start/stop.

  4. La mine cu acelasi simptom era pompa de injectie.

  5. Suntem o tara de „combinatori”, asta e realitatea.

    Ca sa vezi cum e Romania, mai ales cand esti aiurit sau neatent. Vorbeam la telefon in parcarea de la Mall Baneasa, m-am dat jos repede din masina, am incuiat-o si din greseala mi-am bagat cheile pe langa buzunar. Pentru ca eram concentrat pe telefon pur si simplu nu le-am auzit cand au cazut. Un manunchi intreg de chei: birouri, 2 X masini, acasa, depozit, seif, etc. Vreo 20 si ceva de chei.

    Pana sa intru in Bricostore, am fost abordat de un baiat pe care il tot vad prin pacarea aia – sunt cei care strang carucioarele pentru banutii de la interior. Si imi zice:
    „Te-am vazut cand ti-au cazut, eram la distanta si am vrut sa vin sa le iau. Doar ca cel care era parcat langa tine le-a luat si a zis ca le tine el si ca o sa te coste sa le iei inapoi. L-am rugat sa mi le dea sa ti le aduc, si a zis sa plec ca ma ia la bataie si ca nu e treaba mea. I-am atras atentia ca nu esti din Bucuresti (nota: am placute de alt oras pe masina) si l-am convins sa imi lase macar cheia de la masina sa poti ajunge acasa – uite asta e. Placutele tipului sunt B-XX-XXX”.

    Bun… L-am cinstit i-am multumit, si mi-am notat placutele aluia sa dau de el. Nu trece o ora (eram inca la cumparaturi) si ma suna cineva (stiind placutele mele, a aflat asiguratorul RCA usor si apoi a luat telefonul de la asigurator, manevra extrem de simpla de altfel) – scorul 150 euro daca imi vreau cheile. Mi-a explicat omul asa: am 25 de chei, ma costa duplicarea la fiecare vreo 30 in medie (unele fiind complicate), mai e una de masina printre ele care e vreo 150 RON doar aia, deci iese pe acolo – diferenta e ca am originalele si nu le mai are nimeni.

    I-am spus OK, le vreau ce trebuie sa fac? El – hai a ne vedem la o cafea. Intre timp am discutat si eu cu avocatul si am aflat ca se numeste insusirea bunului gasit. Cum insa nu puteam organiza un flagrant atat de din scurt, am aplicat alta solutie. Am sunat la firma tatalui meu, i-am imprumutat niste colegi (5 oameni) si ne-am asezat strategic la locul de inalnire pentru a putea auzi discutia cu martori (inregistrand simultan conversatia). Dupa ce mi-a explicat ce vrea, i l-am prezentat pe avocatul meu care era la o masa distanta (moment in care pur si simplu aproape a lesinat), am format 112 pe ecran si l-am intrebat daca alege 100 euro sau de la 3 la 15 ani, ca de la masa nu pleaca cu cheile mele.

    A facut alegerea corecta. La final a inchis cu remarca – nu era mai simplu sa dai 100 de euro, mureai ah? L-am lasat in pace – ba chiar i-am platit cafeaua. Am vrut initial sa ii explic ca am fost finut si ca in relatia cu o alta persoana (mai violenta sau pur si simplu care nu avea banii aia si contactele) se putea sfarsi altfel, insa l-am lasat in pace. Probabil nu va intelege niciodata multe lucruri…


Lasa un comentariu


Niciun trackback.